|
Inceputurile contabilitatii in Romania
"Cu cele trecute vremi sa pricepem cele
viitoare"
Miron Costin
In masura in care actualitatea este legata
de trecut, iar realizarile prezentului ne
apar ca efecte ale unor fapte trecute,
necesitatea coborârii pe axa timpului – la
fel ca in oricare alt domeniu – este
fireasca si in cercetarea creatiei
stiintifice contabile din Romania.
In timpurile vechi, cand comertul era
exercitat in aer liber, in “bolti sau
dughene” cand bancile se reduceau la “zarafi”,
si chiar mai tarziu, in epoca artizanatului,
meseriasul si micul comerciant in contact
direct cu consumatorii, avand o clientela,
ca de altfel si o productie destul de redusa,
n-au simtit nevoia sa puna intre ei si
fenomenul de controlat sau administrat nici
un ecran mintal sau aritmetic. Iar daca
totusi au simtit aceasta nevoie,
contabilitatea simpla era suficienta pentru
satisfacerea ei.
De cele mai multe ori, nevoia de a tine
insemnari scrise se simtea mai degraba ca
auxiliar al memoriei: sa nu uite de la cine
are de luat bani si cui are sa dea.
Comerciantul se multumea sa stie care este
situatia comertului sau la un moment dat si
care este castigul sau pierderea realizata
intr-o perioada de timp. La inceput el se
multumea sa-si inventarieze averea si
datoriile si sa-si stabileasca “averea
curata” negrevata de datorii. Comparand
“averea curata” de la inceputul perioadei cu
cea de la sfarsitul perioadei isi putea da
seama daca capitalul i-a sporit sau i s-a
diminuat si cu cat anume.
Cu toate ca balciurile si oboarele au
continuat sa ramana si in secolul XIX forma
raspandita de comert cu ridicata si
amanuntul, pe masura dezvoltarii
transporturilor se practica un comert stabil,
permanent in magazinele din orase si in
pravaliile satesti. Piata insuficient de
larga facea ca magazinele negustorilor cu
amanuntul sa aiba, mai ales la tara un
caracter universal. La orase asistam spre
sfarsitul secolului la o specializare a
magazinelor.
Pe aceasta treapta de evolutie a economiei,
cand intreprinderea capitalista, isi fixeaza
ca scop permanent, ca mobil determinant
producerea cu minimum de capital avansat a
maximum de plusvaloare, a trebuit ca
“empirismul” sa cedeze locul “rationalismului”.
Progresul economiei capitaliste datoreaza
mult acestei valente a contabilitatii duble
deoarece, asa cum afirma W. Sombart, “
ordinea si claritatea in afaceri maresc
gustul de a economisi si a castiga” si “ nu
se poate concepe capitalism fara
contabilitate in partida dubla, ele stau in
raport ca forma si continut, si poate fi
indoiala daca capitalismul a intentionat sa
creeze din contabilitate un instrument sau
daca capitalismul nu s-a nascut el, mai
intai din contabilitate”.
Aparitia Pravilei Comerciale in anul 1837,
datorata lui Emanoil Nichifor, a Camerei de
Comert si a Scolii Comerciale Romanesti in
anul 1864, a Codului Comercial Roman in
1887, reprezinta preocuparea pentru fixarea,
ordonarea si sintetizarea primilor germeni
ai contabilitatii.
Cei care au preluat acesti germeni si au
contribuit la cristalizarea culturii
contabile in secolul IX si inceputurile
secolului XX sunt Theodor Stefanescu la
Bucuresti, Constantin Petrescu la Iasi I.C.
Pantu la Brasov.
Stiinta care ne invata arta de a stabili
conturile si de a le uni pentru incheierea
socotelilor”, sau “activitatea de a-l debita
pe cel care primeste si de a-l credita pe
cel care da”, sau “oglinda fidela a
trecutului si o calauza sigura a
operatiunilor viitoare” iata cateva
definitii care au calauzit pasii pionierilor
contabilitatii din Romania.
Stradania acestora si-a gasit pentru prima
data recunoasterea pe plan national in anul
1921, prin Legea pentru Organizarea Corpului
de Contabili Autorizati si Experti contabili.
|
